În noaptea asta mi-am plâns toate lacrimile care ar fi trebuit să fie ale tale-
mi-a fost mai usor să le plâng pentru amândoi...
Mi-am plâns neputința de a fi... noi-
Orb de atâta tine,
te-am văzut cum muscai din propria-ți carne, carnea mea,
vise, visuri... mai mult decât vreodată ai fi putut să digeri-
Te iubesc atât de mult încât te-aș lăsa să te saturi,
să-ți hrănesc inerția
chiar și cu sângele pe care nici măcar nu-l vezi cum curge
din rănile viitorului-
Ți-as fi spus orice numai să nu te mai văd cum te chinuiești,
cum ne stingi pentru vina de a te fi iubit-
Ochii încă îmi pâlpâiesc îndeajuns ca să te topesc în lumina lor...