luni, 8 septembrie 2014

Și dacă mâine va veni și eu nu voi mai fi…Epitaf pentru mâine.

Dacă mâine va veni și eu nu voi mai fi, iar soarele va răsări și-n lacrimi ochii-ți va găsi… atât de mult eu mi-aș dori să nu mai plângi ca azi gândindu-te la tot ce-a fost și tot ce nu ne-am spus: știu cât de mult tu mă iubești; la fel și eu – nespus.
Și dacă mâine va veni și eu nu voi mai fi, te rog încearcă să-nțelegi că îngerul ceresc s-a pogorât și m-a strigat și luându-mă de mână a spus că locul meu e acolo, sus și că în urmă să îi las pe toți cei ce îi iubesc.
Și m-am întors și am plecat. Însă din ochi, către pământ, o lacrimă mi-a curs – pentru tot ce n-am trăit și timp nu mi-a rămas. Aveam atâtea de-mplinit și atâtea de făcut și îmi părea de necrezut că-n spate-am să te las. Și m-am gândit ce a fost, cu bune și cu rele – la toate zilele de ieri și cât de mult noi ne-am iubit – trecând zâmbind prin ele.
Dacă pe ieri l-aș retrăi, măcar pentru un ceas, te-aș săruta de bun rămas și poate mi-ai zâmbi. Și îmi dau seama și mi-e greu c-așa nu va mai fi, că de acum doar amintiri vor fi în locul meu. Când mă gândesc la ce-i lumesc și ce-mi lipsi-va oare, pe tine mi te amintesc și sufletul mă doare.
Însă când mâine va veni și eu nu voi mai fi, te rog gândește-te așa: nu sunt departe, sunt aici – în chiar inima ta.

http://webcultura.ro/si-daca-maine-va-veni-si-eu-nu-voi-mai-fi/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+WebCulturaro+%28webcultura.ro%29

P.S.
"iubirea nu are nici început, nici sfărşit"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu