Cap2.

"Ceea ce-mi dărui cu mâinile-ți primesc
Nimic mai mult, iubito, nu-ți cerșesc!
-Da, da, te știu eu, cerșetor umil ce-mi ești,
Tot cerul inimii tu mi-l cerșești!
Dacă-mi vei da o floare rătăcită, una,
În inimă o voi păstra pe totdeauna!
-Dar dacă spini cu ea ți-oi da?
Voi sângera și voi răbda!
-Da, da, te știu eu, cerșetor umil ce-mi ești,
Tot cerul inimii tu mi-l cerșești!
O dată, doar o dată ochii iubitori
Să-i nalți în ochii mei, să mă-nfiori,
Și viața mi s-ar face dulce foarte
Și dincolo de moarte!
-Dar dacă ghimpi vor crește din priviri prelungi?
Îi voi susține, pieptul să-mi străpungi!
Da, da, te știu eu cerșetor umil ce-mi ești,
Tot cerul inimii tu mi-l cerșești!
Da, da, te știu eu!!!"

 Tacerea imbratisarii!!!!! 

 Astăzi am mers în parc și am strâns un copac în brațe scoțând din desagă tăcerea mea…. I-am dăruit plânsul neplâns și râsul nerâs. Cuvântul nerostit și gândul scormonit. L-am privit, l-am mângâiat, l-am rugat să mă cuprindă în brațe și să…tacă în tăcerea mea. Să nu mai promită nimic niciodată, ci doar să fie, să privească spre cer și când e pregătit să dăruiască umbra sa. Am atins cu tălpile rădăcinile sale căutând adâncul… Și am privit spre cer. M-am văzut în el și am știut că pot să contemplu. Călăuzire, ţel, inspiraţie. Va fi bine!!!!!!

Nimic nu se pierde. În spatele fiecărui rând şopteşte o lacrimă, un zâmbet, un dor, o speranţă… Strecor o scrisoare în inimă. Fiecare floare are umbra sa, raza sa, voința sa. Scriu o odă iubirei. Aud fără să se audă. Pe sticla ferestrei, pe fața tăcută, acolo stau priviri neșterse ce renunţă fără să regrete. Conștiința are propriile îndoieli. Orice rană este doar o experiență. Ce gândești despre celălalt îi influențează comportamentul. Admirând, având grijă de amintiri, privesc viața ca pe o expoziție de tablouri cu scene din viață. Vindecarea este o chestiune de viziune, nu de tehnică. Îmi place întrebarea pe care, tăcut, o mănânc. Hrănesc inima albastră şi aştept.............
Mi-am intrebat inima daca te iubesc cu adevarat si/sau este doar EGO,ea a inceput sa planga si ma facut prost daca macar mi-a putut trece asa ceva nu prin EA-Inima ci prin mintea mea proasta ,pt ca EA-Inima iubeste Iubirea Inimi tale numai asa se simte intreaga(ele vorbesc),stie ca mintea cea proasta a mea a ranit inima ta care plange ranita si speriata ,apoi mi-am adus aminte de discutia noastra despre IUBIRE si la un moment dat ai spus ca TU-IA IUBESTI si atat fara alte constrangeri sau obligatii,asta am invatat de-la TINE sa iubesc cu adevarat ca un caine (nu degeaba in zodiacul chinezesc sunt caine). Apoi m-am gandit la Bunul Dumnezeu la Iubirea lui pt noi si mi-au dat lacrimile ce mare iubire are pt noi si ne iarta TOT din iubire , iubirea noastra DA,ESTE IUBIREA CARE TOATA VIATA O CAUTAM,Aproape DUMNEZEIASCA.Ca si aurul,iubirea are nevoie sa treaca prin foc de mai multe ori pt a fi asa cum e aurul fara impuritati,CURATA.Precum cescuta din povestea trimesa de TINE odata.

P.S.

-dragostea nu înseamnă perfecţiune;
-căsătoria nu trebuie să fie o alegere perfectă, ci să devină una;
-fericirea este o stare de spirit autocâştigată de alegerea făcută;
-viaţa este bucuria de a fi împreună.